A treia inseminare artificiala

Si a avut loc a treia inseminare artificiala. Foarte deosebita fata de cele doua facute in Romania. 

1. pretul e cam la jumatate

2. nu m-a durut nimic. Nu am simtit niciun fel de arsura sau durerile mici pe care mi le amintesc de la celelelate doua inseminari. Am avut niste crampe mici dar acum deja nu mai simt nimic. Habar nu am daca e de bine sau nu!

3. chestiunea in comun e reprezentata de ovulele pe care trebuie sa le pun aproximativ 14 zile.

Doctorul a zis ca e increzator. Sotul meu i-a aratat filmul de la operatie, cat am stat eu cu picioarele in sus intr-o camera apropiata. Doctorul zice ca ovarul si trompa din dreapta nu prea mai sunt de luat in calcul. Eu stiam ca e posibil sa am probleme cu trompa din stanga. Nu mai spun ca am facut si instilatiile alea si dna doctor de aici mi-a spus ca trompele sunt bune! Ma doare capul si mi-e greu sa mai am incredere in doctori. Zau!

In fine... acum am ovulat pe partea stanga si doctorul din Chisinau zice ca sunt sanse. Sper din tot sufletul sa aiba dreptate si sa fie si Dumnezeu cu noi! Ar fi... o surpriza si un adevarat dar sa reusim asa, din moment ce prin FIV se pare ca sunt sanse foarte mici.

Cu dorinta si credinta,

R.

11 iunie 2014

Maine, miercuri, 11 iunie 2014, este ziua in care voi face a treia inseminare artificiala. Daca citeste cineva, intamplator, randurile acestea il/o rog sa se gandeasca un pic la mine. Strang energie pozitiva.

M-am mai gandit un pic si voi lua si filmul de la operatia de indepartare a chistului si nu ma las pana nu se uita doctorul un pic la ea. Cred ca l-ar ajuta sa mai intregeasca tabloul. Pana una alta speram in incercarea de maine, chiar daca nu stim care e situatia cu trompele uterine. La clinica din Chisinau pretul unei inseminari este de 1800 lei moldovenesti. Deci cam jumatate din cat costa la noi.

Cu speranta si incredere,

R.

Un caz rar

Concluzia e, deci, ca sunt o raritate. Din toate situatiile cu care s-a confruntat doctorul, a mea e similara doar cu doua. Nu cresc blestematii astia de foliclui. Eu i-am aratat doctorului ce analize hormonale am facut si el nu isi explica de ce nu cresc. La ecografie aveam un singur folicul bun, cam de 23 cm. Din acest motiv, desi nu stiu cum stau cu trompele, am decis impreuna sa facem o inseminare artificiala. Poate am noroc si e bun foliculul si trompa si se intampla o minune. Ar fi... culmea!:) Am facut deja ovitrelle si miercuri dimineata merem din nou la Chisinau! Ar fi a treia inseminare. A treia e cu noroc, nu?

Daca minunea nu se intampla, urmeaza sa fac alte analize hormonale si sa vedem ce sanse mai avem dupa aia.

Da-ne o minune, te rugam, Doamne!

Rezultate

Se pare ca la acest tratament am obtinut rezultatele cele mai bune. Am evoluat bine, chiar daca nu asa cum trebuie. Am un folicul bun, doi medii si doi mici. Continui pana luni si...vedem. Doctorul a spus ca daca obtin 4 buni el incearca. Alt tratament se pare ca nu mai exista pentru stimulare.

Am citit aici un articol despre o procedura foarte interesanta si care cred ca mi s-ar potrivi. Deocamdata este, insa, la inceput. Si nici nu stiu daca se poate face la clinica unde merg. Important e , insa, ca medicina evoleaza si ca se pot gasi solutii chiar si atunci cand suntem in cea mai neagra deznadejde!

Daca nu se intampla ceva bun pana luni, el intentioneaza sa imi dea un tratament pentru innoirea ovocitelor. Ar urma sa tin acest tratament trei luni si sa incercam din nou stimularea.

Sunt...dezamagita si cam speriata dar mai am totusi o speranta. Si nu renunt la ea orice ar fi.

Asteptam...

R.

Stimularea continua

30 mai a fost ziua 1 pentru mine. De luni, 2 iunie, am inceput stimularea: 3 Fostimon dimineata si 1 Luveris seara. Vineri, 6 iunie, urmeaza ecografia. Sper sa se vada rezultatele stimularii. Mi-e cam frica...

Doamne ajuta!

Poate luna viitoare va fi bine!

Nu facem FIV luna aceasta. Nu au crescut foliculii cum ar fi trebuit. Acum iau Duphaston, cate trei comprimate pe zi si ramane sa merg din nou la ecografie in ziua 2-3 a CM. Doctorul mi-a explicat ca vom incerca stimularea din nou, cu o alta substanta.

Mi-e frica... mi-e frica ca am o problema cu activitatea ovariana. Nici cu Gonal-f, nici cu Menopur nu am obtinut niciun efect. Cu sau fara injectii cred ca foliculii ar fi crescut la fel. Problema este: ce ma poate sa ma faca sa cred ca se va schimba ceva daca voi incerca alte injectii? Ma tem sa nu fiu unul din cazurile alea in care nu se poate face nimic. 

Nici financiar nu stam foarte bine. Am cheltuit deja in jur de 1500 de euro. Probabil vom cheltui tot cam la fel pentru stimularea de luna viitoare si, daca vom avea noroc, inca in jur de 1500 de euro pentru FIV. Si ajungem pe 0. Ma tot gandesc ca bine macar ca am avut banii astia si imi amintesc de doamna pe care am intalnit-o intr-un spital de aici, care a facut imprumut la banca pe 4 ani pentru un FIV in Romania. FIV nereusit... Dar ce vom face cand vom termina banii? Si de ce mare parte din tot tine de bani? Mi-e groaza sa ma gandesc ca terminarea banilor inseamna sfarsitul sperantelor.

Cu disperare,

R.

Probleme...

Nu cresc cum trebuie!!! La ecografia de ieri, cu toata stimularea pe care am facut-o, avem un folicul de 13mm si doi de vreo 9 si ceva. Mai am si altii dar sunt prea mici si nu ii putem baga in seama. Asta e o problema destul de mare si complicata. Sincera sa fiu nu prea cred ca exista vreo rezolvare. Si doctorul era destul de suparat din pricina asta. Primul lucru pe care l-am incercat a fost sa facem o injectie cu 5 fiole de Menopur si sa renuntam la jumatatea de Diphereline. Asta a fost ieri. Azi nu fac nicio injectie si maine mergem din nou sa vedem ce s-a intamplat. De fapt maine aflam daca vom face FIV-ul luna aceasta. Doctorul mi-a spus ca, daca nu cresc foliculii cum trebuie, nu are rost sa aruncam banii pentru FIV. Apreciez foarte mult onestitatea lui.

In cazul in care nici maine nu se intampla nimic bun, ramane sa mai incerc cu alta substanta din ziua 3 a CM urmator. I-am spus deja ca la fel am reactionat si la Gonal-f si din acest motiv ma tem ca problema mea este fara rezolvare. Nu stiu care sunt cauzele si, ca sa fiu sincera, nici nu mai citesc nimic pe tema asta. Probabil ca e ceva hormonal. Doctorul a spus ca nu abandonam inca si ca daca vrem sa mai incercam tratamentul urmator nu trebuie sa facem pauza. Vom merge pe mana lui si, daca nu va fi bine maine, vom mai incerca o luna cum spune el.

Dar poate... speranta moare ultima...poate vom avea o surpriza placuta maine.

Cu drag si speranta,

R.