Nu stiu daca sunt meteo-dependenta sau nu, dar azi, odata cu ploaia, m-a apucat asa o stare de tristete profunda de-mi dau lacrimile. Toate corabiile mele trimise cu tot felul de sperante par a se fi inecat. Nu stiu daca imi voi indeplini vreodata visul asta de a avea un copil sanatos, daca imi voi schimba vreodata titlul blogului din "Blog de viitoare mama" in "Blog de mamica fericita". Nu stiu daca job-ul pe care il am acum- care nu e cel mai bun din lume, dar care imi lasa suficient timp la dispozitie- il voi mai avea in viitorul apropiat. Nu stiu cum am ajuns in situatia asta si de ce nu am niciun plan de rezerva. Toata energia mea din ultimii ani s-a dus pe incercarea de a-mi securiza job-ul si implinirea dorintei de a avea un copil sanatos. Acum...mi se pare ca pot ramane foarte usor si fara job si fara copil.
Nu stiu de unde sa mai gasesc energia de a spera. Ma simt...la pamant... si nu vreau sa stresez pe nimeni din jurul meu cu asta. Nu vreau sa devin o tanti isterica si nevrozata. Dar acum...pur si simplu imi vine sa plang! Offfffffff.... Iertare pentru lamentari. Poate maine va fi soare.
Cu drag,
R.
