Mi-am luat inima in dinti si am sunat sa imi fac programare la doamna doctor. Din cauza ca a fost in concediu era full la capitolul programari, asa ca abia pe 14 septembrie am gasit loc.
Nu stiu de ce mi-a fost asa greu sa sun... Am o senzatie de oboseala numai cand ma gandesc ca iar o sa iau toate lucrurile de la inceput. Si parca nu am nicio speranta, desi, din cate am inteles, problemele mele nu sunt foarte grave, deci teoretic as avea sanse. Ma gandesc ca trebuie sa fac distilatiile alea pentru trompa, ca e posibil sa o iau de la capat cu Gonal-f care este responsabil de ruina mea din punct de vedere financiar... offff....
In plus, nu mai sunt capabila sa identific momentul in care va veni menstruatia, avand in vedere ca mi s-a cam dat peste cap in ultima luna. Sper sa nu-mi vina chiar atunci cand am programarea...
In rest... trebuie sa ma opresc din mancat. Imi vine sa rontai ceva non stop si chiar nu am nevoie de kilograme in plus! Ba chiar ar trebui sa mai dau jos. Acum ma gandesc ca daca tot am atata timp la dispozitie pana la programare poate fac un pustiu de bine si mai slabesc.
La job lucrurile sunt tulburi si mor de ciuda ca trebuie sa stau la mana unor oameni. Daca as fi avut mai multa minte acum ceva timp, mi-as fi facut si eu un plan de rezerva. Nu ca acum ar fi prea tarziu, dar intre un examen important care ma asteapta (inca nu e fixat si asta e aiurea) si planul nostru cu bebelusul...nu ma mai pot gandi acum la altceva.
Una peste alta, dorinta mea cea mai mare pentru anul acesta este sa raman insarcinata si sa avem un copil sanatos. Restul sunt chestiuni trecatoare si, chiar daca acum imi dau dureri de cap, sunt sigura ca voi gasi o cale de rezolvare pana la urma.
Cu drag,
R.
