Ploua...

Nu stiu daca sunt meteo-dependenta sau nu, dar azi, odata cu ploaia, m-a apucat asa o stare de tristete profunda de-mi dau lacrimile. Toate corabiile mele trimise cu tot felul de sperante par a se fi inecat. Nu stiu daca imi voi indeplini vreodata visul asta de a avea un copil sanatos, daca imi voi schimba vreodata titlul blogului din "Blog de viitoare mama" in "Blog de mamica fericita". Nu stiu daca job-ul pe care il am acum- care nu e cel mai bun din lume, dar care imi lasa suficient timp la dispozitie- il voi mai avea in viitorul apropiat. Nu stiu cum am ajuns in situatia asta si de ce nu am niciun plan de rezerva. Toata energia mea din ultimii ani s-a dus pe incercarea de a-mi securiza job-ul si implinirea dorintei de a avea un copil sanatos. Acum...mi se pare ca pot ramane foarte usor si fara job si fara copil.

Nu stiu de unde sa mai gasesc energia de a spera. Ma simt...la pamant... si nu vreau sa stresez pe nimeni din jurul meu cu asta. Nu vreau sa devin o tanti isterica si nevrozata. Dar acum...pur si simplu imi vine sa plang! Offfffffff.... Iertare pentru lamentari. Poate maine va fi soare.

Cu drag,

R.

Dileme...

Sangerarea continua. Cantitatea e foarte mica...cam cat sa murdareasca un pic servetelul. Azi e deja a patra zi. Nu prea stiu ce sa fac. La doctorita mea imi pot face programare abia pe 3 septembrie. Voiam sa ma duc la sfarsitul lunii septembrie, dar ma vad nevoita sa-mi schimb planurile.

Nu ma doare nimic, dar ma ingrijoreaza destul de mult sangerarea asta. Nu o pun seama Cerazette care ar fi trebuit sa duca la intreruperea menstruatiei, nu la repetarea ei in aceeasi luna. Pe de alta parte, daca greseau ceva in timpul operatiei, logic ar fi fost sa fi avut semne mai devreme, nu acum.... dupa aproape o luna. In fine...mai astept sa vad ce se intampla. Nu m-as duce la alt medic.

Nu mai inteleg nimic. Offff....

Cu drag,

R.

Efectul Cerazette?

La 11-12 zile de la prima zi a menstruatiei, adica ieri, am avut din nou o sangerare foarte mica care, din cate am putut sa remarc pana acum, s-a si oprit. Nu mai inteleg nimic si chiar m-am speriat un pic. Dna doctor mi-a spus ca de la Cerazette s-ar putea sa nu am menstruatie, nu ca voi avea sangerari asa...alandala... Cum ea este inca in concediu, am sa astept pana vine pentru a-i povesti totul. Offf....nu vreau sa fiu prapastioasa, dar sper ca nu au gresit ceva pe acolo cand m-au operat. Eu m-am dus la spital cu toata increderea, dar deja am inceput sa am dubii. Oare am facut ce trebuia sau am gresit?

Cu drag,
R.

Mai rau decat rau

De cate ori aud ca cineva a pierdut o sarcina ma opresc din orice fac si ma gandesc la cat de rau poate fi... cat de greu e sa treci peste asa ceva si, parca imi vine sa spun: Doamne, mai bine sa nu raman insarcinata decat sa trec prin asa ceva!

Asa e...cat de grea crezi ca e situatia ta gandeste-te ca, undeva in lume, o persoana trece prin probleme infinit mai grave! Nu, asta nu este o consolare, ci o coborare cu picioarele pe pamant! Avem nevoie de multa putere si incredere in noi si in Dumnezeu!

Cu drag,

R.

Tratamente homeopatice impotriva infertilitatii

Am citit destul de mult despre tratamentele homeopatice impotriva infertilitatii. Nu am urmat niciunul inca nu pentru ca nu as avea incredere, ci pentru ca inca nu am gasit pe cineva sa ma indrume in aceasta privinta. De fapt...stati...cred ca am urmat un asemenea tratament cand am folosit Carpicon supozitoare pentru chisturile ovariene. Nu am scapat, insa atunci, de chistul pe care a trebuit sa il scot prin celioscopie. Eu nu am urmat tratamentul in forma prezentata pe site. Am folosit cate un supozitor/zi, dupa terminarea ciclului menstrual, timp de zece zile/luna, pentru o perioada de trei luni.

Eu nu cred ca e suficient sa bei nu stiu ce ceaiuri sau sa iei nu stiu ce pilule naturiste si gata: te-ai vindecat! Si plantele astea trebuie intelese fiecare in parte, precum si eventuala combinatie intre ele sau intre ele si alte tratamente pe care le urmezi, sau intre ele si alte eventuale probleme de sanatate pe care le ai... Nu mi se pare ca problema asta ar trebui tratata in mod simplist. Zilele trecute o doamna imi povestea cum a luat ea propolis si i-a disparut o rana de pe col. Ei... asta mi se pare o lovitura data tratamentelor homeopatice:)) Cine mai poate avea incredere in ele cand aude asa ceva?:)

Dar sa redevenim seriosi. E asa o ameteala continua intre medicamentele care sunt prescrise si eventualele alternative naturiste. Pana acum aveam mai multa incredere in medicamente pentru ca ma gandeam ca ele sunt supuse unui proces mai aspru inainte de a fi autorizate si disponibile in farmacii. Dar, totodata, sunt de parere ca in multe cazuri se prescriu aiurea aceaste medicamente. Va rog sa-mi scuzati scepticismul, dar acesta se bazeaza pe recentele mele experiente legate de medici si felul in care acestia isi profeseaza meseria. La fel, si modul in care unii sustin ca s-au vindecat miraculos de tot felul de probleme datorita faptului ca au luat aloe-vera sau mai stiu eu ce ma pune pe ganduri.

Am citit aici dar numai (sunt multe site-uri cu informatii asemanatoare) despre tot felul de tratamente naturiste. Unele femei povestesc chiar de reusite datorate acestor tratamente. Lucrurile astea ma fac sa ma gandesc mai mult la acest aspect. Eu nu as urma o asemenea reteta luata de pe net, dar ma gandesc din ce in ce mai mult sa merg si la un homeopat pentru a mai afla o parere.

Cu drag,

R.

Menstruatie?

Ieri, chiar atunci cand ma gandeam ca mi-am revenit dupa toata aventura cu operatia, am sesizat ca mi-a venit menstruatia. Sau cel putin asa o numesc eu: cantitatea e foarte foarte foarte mica, iar data e cu vreo 10 zile inainte de cea la care ma asteptam. Ma simt bine si nu imi fac nicio grija deocamdata. Dna doctor mi-a spus ca, din cauza ca iau Cerazette, o sa fie mai ciudata menstruatia, ba chiar e posibil ca in unele luni sa nu am deloc.

E greu sa ma adaptez la toate schimbarile astea din corpul meu, pe care nu le inteleg mereu si nu stiu cum sa le interpretez. Sper sa fie o menstruatie mai ciudata si atat!

Cu drag,

R.

Wireless. Stari de dupa operatie.

Am revenit dintr-o scurta vacanta de recuperare care a inceput chiar miercurea trecuta, cand am fost sa mi se scoata firele. Operatiunea in sine nu a fost deloc dureroasa. Bineinteles ca a trebuit sa astept vreo doua ore pana a venit doctorul, dar macar am pus punct capitolului operatie.

Doctorul m-a avertizat ca este posibil sa am cateva zile niste mici scurgeri din buric si a avut dreptate:) Bine ca m-a informat, altfel chiar intram in panica. Scurgerile repective, un fel de lichid alb combinat cu un pic de sange au durat cam 6 zile. Am pus fasa sterila cu rivanol si am avut grija sa schimb ori de cate ori a fost necesar. Numai o infectie imi mai lipsea. Am purtat burtiera mereu de frica sa nu agat ceva pe acolo sau sa presez buricul aiurea. Acum e ok, am scapat de asta.

Marti, la 6 zile dupa operatie, mi-am dat seama ca am facut candidoza. Imi venea sa urc pe pereti de suparare!!! Am luat tratament: cel local, in zona genitala, l-am tinut o saptamana, iar cel cu biotics il voi tine doua saptamani. Nu stiu de unde m-am procopsit cu chestia asta. Ori de la lenjeria de pat sau, mai probabil, de la antibiotic. Efectiv nu mi-a dat prin cap sa iau bitoics cu antibioticele din spital si nici ei nu mi-au spus nimic. Offfffffff....bine ca nu am patit ceva mai rau! Oricum deja, dupa scurta mea experienta, mi-e sila de spital! As vrea sa nu mai calc niciodata pe acolo, bineinteles cu exceptia momentului in care voi naste, cand am sa suport cu stoicism orice:)

Sanatate si speranta!

Cu drag,

R.