Vai... Ieri am facut cunostinta cu salonul si maternitatea unde va trebui sa suport operatia. Pana acum stiam doar de ambulator. Acum...
M-am prezentat la 8 fara un sfert sa ma intalnesc cu doamna doctor. Stiam ca trebuie sa fac analize, asa ca nu am mancat/baut nimic. Credeam ca raman in hainele de strada, asa ca nu mi-am luat nimic de schimb la mine. Credeam ca va dura putin, dar m-am inselat si in aceasta privinta.
Am completat hartogaraia, apoi mi s-a facut internarea. Am facut ochii cam mari cand am vazut ca trebuie sa ma schimb. Am primit de acolo celebra camasa de noapte (nu arata rau si chiar ma avantaja:)) ) si papucei tip slap. Doamna doctor m-a dus in salon si mi-a explicat ce urmeaza sa fac. Am dat proba de urina si sange. Asta era pe la 9. Apoi la 10 am facut raza la plamani si pe la 1 EKG-ul. Stateam si asteptam cand doamna doctor a venit si a sunat-o pe anestezista. Mi-a spus sa merg la ea pentru a completa fisa. Nu va spus cat a durat pana am gasit cabinetul anestezistei. In general ma orientez foarte greu in spatiu:)) Acum am reusit sa ajung la cabinet dar, cand sa ma intorc in locul in care eram internata... mai intoarce-te daca poti. O asistenta a vazut ca ma uit cam bizar si m-a intrebat: "Unde vreti sa ajungeti?". La care eu: "In salonul in care sunt internata!". Conversatia a continuat "Unde sunteti internata?". "Nu stiu!!!". Omisesem sa-mi iau macar un punct de reper. Eram deshidratata si praf de obosita. Nu mai puteam! Mi-am amintit ca pe traseu vazusem cabinetul unui medic foarte cunoscut si astfel am reusit sa ajung unde era nevoie.
Spitalul si salonul arata ok... nu cine stie ce dar...multumitor. Am vazut si sala de la terapie intensiva unde imi voi petrece, cred, o noapte. Erau multe doamne internate si multe cu aceeasi problema. Fiecare reactiona conform personalitatii. Era o doamna care-si facea atatea probleme, incat mi-eramila de ea. Eu sunt relaxata in privinta operatiei si am incredere.
Regretul meu cel mai mare este ca nu am putut sa dau ce trebuia sa dau anestezistei. Pur si simplu m-am blocat, desi stiam exact ce trebuie sa fac. Imi este foaaaarte greu sa fac gestul acela si asta ma streseaza mai mult decat operatia. Acum probabil va trebui sa ii dau miercuri, inainte de operatie, ceea ce va fi mult mai jenat decat daca ii dadeam in cabinet! Offffffffffffffffff!!!
In fine...acum sunt acasa. Voi reveni la spital si la salon (daca o sa-l gasesc:))) miercuri pe la 6 dimineata. Nu stiu la ce ora e programata operatia. Am scapat de clisma, ceea ce e o mare victorie, dar voi lua in schimb dulcolax. De asemenea, de pe la pranz nu voi mai manca nimic solid.
Abia astept sa revin acasa! Ma stresez aiurea, stiu...dar pentru mine e o chestie total noua. La urma urmei eu nu trebuie sa fac mai nimic, nu?:)
Pe curand,
Cu drag,
R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ce spui?