duminică, 28 iulie 2013

De prin maternitate...

Ieri am facut o vizita fostelor colege de salon. Ma tot gandeam ca e week-end si e mai aiurea sa fii in spital decat in timpul saptamanii, asa ca am facut o supa de legume, un ceai si cafea, am luat sacosica si m-am prezentat la salon:).

Am mai stat un pic de vorba, prilej cu care am aflat ca ieri o femeie care tocmai nascuse a fugit din maternitate lasandu-si copilul acolo si ca o alta femeie intentioneaza sa faca la fel. Mai intelege cineva cum si de ce sunt lucrurile asa? Cat ne chiunuim noi pentru a avea un copil si cum isi bat altele joc de aceasta sansa? Iata: doua abandonuri in cateva zile. Cate or fi pe luna, pe an?

Da... se pare ca viata nu e tocmai corecta cu noi si, daca e adevarat ca toate lucrurile se intampla cu un motiv, care o fi motivul in situatiile de genul asta?

E pacat si... inimaginabil de trist!

Cu drag,
R.

sâmbătă, 27 iulie 2013

Fara chist! Chistectomie laparoscopica/Celioscopie.

Bilet de iesire

"Pacienta in varsta de 34 de ani se interneaza pentru chist ovarian drept, infertilitate primara in vederea conduitei de specialitate. In data de 24.07.2013 se practica chistectomie laparoscopica, test permeabilitate tubulara- permeabil dreapta. Se externeaza cu stare generala buna, afebrila, tranzit intestinal si mictiuni fiziologice, plaga abdominala supla, in curs de cicatrizare."

Cu alte cuvinte, SALUTARI DE ACASA!!!

Experienta mea a fost, oarecum, una usoara fata de cele ale altor femei pe care le-am intalnit in spital. Miercuri (24 iulie) am revenit in spital. Luasem doar doua dulcolax si s-a ajuns la concluzia ca trebuie sa fac si o clisma. Deci nu am scapat. In fine, a fost un pic aiurea dar am facut-o si pe asta. Eram programata la celioscopie la ora 12, dar abia la ora 18 am intrat in operatie. Eram atat de obosita, incat nici macar nu mai aveam emotii. Cea mai grea experienta traita a fost insertia sondei urinare. Acest lucru s-a petrecut cam cu 3 ore inainte de operatie, cand am fost dusa la terapie intensiva. Am simtit o durere foarte profunda, cam ca atunci cand am avut o raceala foarte mare. Simteam nevoia sa urinez (cred ca era vorba de cateva picaturi) si aceasta nevoie era insotita de niste usturimi ingrozitoare, transpiratie...efectiv ma zvarcoleam in pat! In plus, stiu ca nu e frumos sa spun dar ma gandesc ca poate vor mai trece si alte doamne prin aceasta experienta, aveam senzatia ca patul e ud. Am pipait un pic cearsaful si i-am spus asistentei. Muream de rusine. Nu era vorba de o cantitate mare, dar nu stiam cum trebuie sa fie. Ulterior am aflat ca si alte doamne au patit la fel. Asistenta ma tot intreba de ce nu ies pe hol sa mai stau cu sotul si cu prietena mea care ma asteptau acolo. Auzi de ce?!?! Pai mi-era frica sa nu ma apuce vreo usturime sau sa vad ca apare urina pe undeva! Offfffffff...ma iertati ca am povestit toate lucrurile acestea....dar asta a fost partea cea mai grea.

La aproximativ ora 18 am fost dusa in sala, m-am asezat pe masa de operatie, mi-au pus o masca pe fata si gata. Am dormit tun...ba mi s-a spus ca am fost cuminte doar ca nu voiam sa ma mai trezesc. S-au chinut vreo 15-20 de minute si au reusit. Operatia a durat, cu tot cu pregatire, aproximativ o ora. M-au dus inapoi la ATI si pe drum i-am vazut pe sotul meu si pe prietena mea. Am vorbit chiar destul de tare si le-am spus ca totul e bine. Dupa ce am ajuns din nou la terapie nu ma mai durea nimic si nici sonda nu o mai simteam. Am stat o noapte acolo si a doua zi am fost prima care a plecat de la ATI spre salonul postoperator, desi am fost ultima operata. Am urcat scarile spre salon fara sa ma tin macar de balustrada si mi-am revenit chiar foarte repede.

Singura jena pe care am simtit-o s-a tradus in niste crampe abdominale si in nevoia de a elimina gaze, lucru perfect normal. Primul scaun, desi minor, l-am avut pe 25. Am mai stat o noapte in postoperator unde mi s-a dat tratament cu antibiotic si anticoagulante (aproximativ). Pe 26, de ziua sotului meu, am fost externata. Acum, dupa prima noapte dormita acasa ma simt excelent...parca nu as fi fost operata. Inciziile sunt 3, foarte mici si nedureroase. Miercurea viitoare ma voi prezenta pentru a mi se scoate firele. Abdomenul este usor umflat, cand am iesit din spital nu am putut sa ma inchei la pantaloni. Mi-am pus o burtiera si sper sa imi revin repede- nu am cu ce sa ma imbrac:) Mai am inca o problema minora. Probabil din cauza ca am fost intubata am o tuse si o durere de gat de care incerc sa scap.

Care este situatia actuala:
1. ovarele sunt curate
2. uterul este ok. am intrebat daca am vreun fibrom ceva si mi s-a raspuns negativ.
3. trompa stanga, cea care ducea la ovarul bun, este infundata chiar la capat. Deci, undeva la sfarsitul lui septembrie va trebui sa ma ocup de acest lucru. Colegele de salon mi-au spus ca e cam dureros.
4. nu inteleg de ce dna doctor nu mi-a verificat trompele pana acum, desi eu i-am sugerat acest lucru. Mi-am dat seama ca atunci cand am facut inseminarea eu ovulam cu ovarul stang, iar acum stim ca trompa stanga e infundata... Acest lucru ma face sa-mi pierd un pic increderea si sa imi fie greu sa inteleg de ce! Dar voi merge, cel putin o perioada, in continuare cu aceeasi doctorita. Inseminarea aceea nu avea niciun sort de izbanda. Bani si sperante aruncate pe geam!
5. Continui cu Cerazette si la sfarsitul lui septembrie-inceputul lui octombrie, vad care e treaba cu trompele.
6. Am obosit! Offffffffff.

Ce sa va mai spun? Cate am mai vazut prin spital? Ce probleme au oamenii? Cat de nesemnificativa e a mea in compratie cu a lor? Nu mai povestesc nimic ca nu vreau sa intristez pe nimeni. Dar va rog din suflet sa aveti grija de voi si de cei din jur!

Cu drag,
R.

marți, 23 iulie 2013

Intrebari frecvente: Gonal-f

M-am uitat un pic pe statisticile blogului si am selectat trei intrebari frecvente legate de Gonal-F.

1. Pret Gonal: eu am dat un pic peste 5 milioane pentru un pen de Gonal-f 300. Am gasit un site unde pretul este mai mic- 4 milioane jumatate. Acum nu stiu cat e transportul si in ce conditii se efectueaza. Oricum este destul de greu de gasit produsul. Eu nu stau intr-un oras chiar mic/neinsemnat, dar tot e dificil de gasit- din cate stiu eu, aici se gaseste intr-o singura farmacie.

2. La ce ora se face Gonal-f?
Eu l-am facut in jurul orei 5. Nu este foarte important la ce ora il faceti, cu conditia ca sa fie in fiecare zi la aceeasi ora. Este mai comod dupa amiaza. Eu am luat anticonceptionale inainte si am pastrat, din obisnuinta, aceeasi ora.

3. Ce efecte adverse are Gonal-f?
Ei... daca cititi prospectul va ingroziti. La mine a fost totul ok. Nu m-am simtit deloc rau si singurul efect advers a fost lipsa mare din portofelul meu. Important e sa luati acest medicament numai la sugestia medicului si administrarea sa se faca sub observatia acestuia. Eu am fost la ecografii de monitorizare de cel putin doua ori pe saptamana in perioada respectiva. Nu m-am ingrasat, nu am avut stari de voma, ameteala, etc.

Sa vi se indeplineasca toate visele si sa aveti copilasi sanatosi si frumosi!

Cu drag,
R.

Vai, vai, vai...

Vai... Ieri am facut cunostinta cu salonul si maternitatea unde va trebui sa suport operatia. Pana acum stiam doar de ambulator. Acum...

M-am prezentat la 8 fara un sfert sa ma intalnesc cu doamna doctor. Stiam ca trebuie sa fac analize, asa ca nu am mancat/baut nimic. Credeam ca raman in hainele de strada, asa ca nu mi-am luat nimic de schimb la mine. Credeam ca va dura putin, dar m-am inselat si in aceasta privinta.

Am completat hartogaraia, apoi mi s-a facut internarea. Am facut ochii cam mari cand am vazut ca trebuie sa ma schimb. Am primit de acolo celebra camasa de noapte (nu arata rau si chiar ma avantaja:)) ) si papucei tip slap. Doamna doctor m-a dus in salon si mi-a explicat ce urmeaza sa fac. Am dat proba de urina si sange. Asta era pe la 9. Apoi la 10 am facut raza la plamani si pe la 1 EKG-ul. Stateam si asteptam cand doamna doctor a venit si a sunat-o pe anestezista. Mi-a spus sa merg la ea pentru a completa fisa. Nu va spus cat a durat pana am gasit cabinetul anestezistei. In general ma orientez foarte greu in spatiu:)) Acum am reusit sa ajung la cabinet dar, cand sa ma intorc in locul in care eram internata... mai intoarce-te daca poti. O asistenta a vazut ca ma uit cam bizar si m-a intrebat: "Unde vreti sa ajungeti?". La care eu: "In salonul in care sunt internata!". Conversatia a continuat "Unde sunteti internata?". "Nu stiu!!!". Omisesem sa-mi iau macar un punct de reper. Eram deshidratata si praf de obosita. Nu mai puteam! Mi-am amintit ca pe traseu vazusem cabinetul unui medic foarte cunoscut si astfel am reusit sa ajung unde era nevoie.

Spitalul si salonul arata ok... nu cine stie ce dar...multumitor. Am vazut si sala de la terapie intensiva unde imi voi petrece, cred, o noapte. Erau multe doamne internate si multe cu aceeasi problema. Fiecare reactiona conform personalitatii. Era o doamna care-si facea atatea probleme, incat mi-eramila de ea. Eu sunt relaxata in privinta operatiei si am incredere.

Regretul meu cel mai mare este ca nu am putut sa dau ce trebuia sa dau anestezistei. Pur si simplu m-am blocat, desi stiam exact ce trebuie sa fac. Imi este foaaaarte greu sa fac gestul acela si asta ma streseaza mai mult decat operatia. Acum probabil va trebui sa ii dau miercuri, inainte de operatie, ceea ce va fi mult mai jenat decat daca ii dadeam in cabinet! Offffffffffffffffff!!!

In fine...acum sunt acasa. Voi reveni la spital si la salon (daca o sa-l gasesc:))) miercuri pe la 6 dimineata. Nu stiu la ce ora e programata operatia. Am scapat de clisma, ceea ce e o mare victorie, dar voi lua in schimb dulcolax. De asemenea, de pe la pranz nu voi mai manca nimic solid.

Abia astept sa revin acasa! Ma stresez aiurea, stiu...dar pentru mine e o chestie total noua. La urma urmei eu nu trebuie sa fac mai nimic, nu?:)

Pe curand,
Cu drag,
R.

joi, 18 iulie 2013

Miercuri, 24 iulie

Gata! Miercuri, 24 iulie, va avea loc operatia. Luni dimineata ma duc la analize si de marti de la pranz ma internez. Am emotii!!!!

Cu drag,
R.

miercuri, 17 iulie 2013

Un nou inceput...pentru a cata oara?

Azi declar oficial Ziua 2. Cantitatea e foarte foarte mica, cred ca din cauza lui Diane. Am luat, cum am vorbit cu doctorita Cerazette si azi o voi suna pentru a stabili ziua de internare.

Pentru sotul meu am luat Zinc, pentru ca am citit ca are efect pozitiv asupra feritilitatii la barbati si va lua si el, ca si mine, acid folic.

Incerc sa reduc si stresul, desi e foarte greu. De cateva saptamani am un nod permanent in gat. Desi am citit ca nu prea are teoretic legatura cu tiroida, m-am decis sa merg la un endocrinolog. Mai mult ca sa fiu sigura ca nu am ceva si la tiroida cum am la ovare si sa am un tablou complet inainte de operatie. Am un mini-chist care nu e ingrijorator, iar nodul in gat provine de la anxietate si de la spasmofilia de care stiam. Asa ca imi administrez Osteocare si macar am scapat de carceii care ma scoteau din sarite. Nodul in gat e tot acolo!!!

Am emotii... nu am mai fost niciodata internata intr-un spital. Nici nu stiu cum am sa ma comport. Sper sa nu fiu prea cu capul in nor si sa ma descurc... Offf.... Mi-e atat de greu sa o sun pe doctorita!

Cu drag,
R.

duminică, 7 iulie 2013

Ultima eco: raport+driling

Ieri a fost ziua in care mi-am revazut ovarele dupa 3 luni:)) Nu ca as fi tinut neaparat, dar daca trebuie... Chistul de 3 cm de pe ovarul drept a fost prezent la apel, fapt care a determinat-o pe doctorita sa imi propuna un driling ovarian. Intr-un fel, m-am gandit ca, la un moment dat, voi ajunge la acest lucru. Chistul ala oricum trebuia scos. Cu ocazia drilingului imi va curata ambele ovare si imi va verifica si trompele, 'ca tot nu am facut operatiunea asta pana acum.

Am citit doar un pic de tot despre driling. Vreau sa nu fiu foarte in cunostinta de cauza. Imi este de ajuns ca stiu ca va fi anestezie generala (nu am mai facut niciodata) si ca voi sta trei zile in spital (record absolut pentru mine). Da... tot trei zile stai si la cezariana:) Poate imi prinde bine o repetitie:)

Planul de atac:
1. mai am 4 pastile de Diane. Le iau.
2. Astept menstruatia.
3. Din prima zi iau Cerazette, care am inteles ca sunt mult mai blande decat Diane. Mi s-a explicat ca s-ar putea sa aiba efecte negative asupra menstruatiei (adica sa nu-mi vina o luna, doua) dar ca nu trebuie sa ma stresez din cauza asta. Si despre medicamentul asta am citit un pic si deja m-am ingrozit. Nu mai citesc nimic. Daca as fi citit, nu as fi luat niciun medicament de genul celora cu care m-am indopat in ultima vreme. Si asta chiar nu e o solutie. Cerazette vor fi pastilutele pe care le voi lua fara oprire aproximativ 3 luni dupa care reincepem stimularile.
4. Tot din prima zi o contactez pe doamna doctor pentru a-mi programa operatia dupa ce se opreste sangerarea. Deci, dupa experienta mea cu Diane, cam dupa 3-4 zile.

Luna trecuta menstruatia a venit pe 18, acum sigur va veni mai devreme. Am emotii dar am incredere in doamna doctor, asa ca refuz sa mai citesc sau sa-mi bat capul.
Offffffffffff....

Doamne, te rog sa ne ajuti!
Cu drag,
R.

joi, 4 iulie 2013

Punct si... de la capat

Pentru ca mai am putin pana termin a doua luna de Diane, mi-am facut o programare la doctorita mea pentru sambata, 11.40.

Nu stiu cum sa descriu acest nou inceput. Sunt foarte stresata si sper sa pot acoperi costul eventualului tratament. Banuiesc ca voi face cam ce am facut si pana acum. Asta inseamna in jur de 15-20 milioane/luna. In rest sunt foarte deschisa si am incredere ca voi reusi. Am reusit sa mai slabesc...nu mult dar stiti cum e: orice kilogram conteaza. M-am relaxat si m-am bucurat de mare timp de o saptamana si mi-am pus planurile de vacanta in cui pentru a le urmari pe cele care sper sa imi schimbe viata in bine! M-am bucurat de pauza de 3 luni de la tratamente si ecografii dar acum astept cu nerabdare sa reincep.

Un gand si o rugaciune catre Dumnezeu si speranta!
Cu drag,
R.

Altă parte din poveste...

 E 2021 și înainte de asta au fost toți anii ăștia despre care am scris până acum sau despre care am tăcut până acum. Nu e ușor să treci mer...